Origine

Capitolul I - Steaua Întunecată
(partea I)

Nava se apropria de planetă, motoarele erau încinse de drumul pe care a trebuit să-l parcurgă de la punctul de ieşire din sub-spaţiu până la planeta noastră. Era timpul, ei au venit, noi trebuie să ne apărăm, de 400 de orbite asta facem - ei vin, ne atacă noi putem să distrugem decât 2-3 flote de luptătoare stelare, ei pleacă, unde?nici noi nu ne-am putut da seama, localizarea unei nave in sub-spaţiu este dacă nu foarte dificil, imposibil. S-a oprit, a intrat în orbită geostaţionară, scanerele au înnebunit - semn ca îşi incalzeau armele.
-Activaţi scutul planetar!strigă fratele meu, Înalt Comandor al planetei pe care ne aflam acum, Draktis III , a treia planeta din sistemul Draktis singura care poate susţine viaţa şi are reputaţia ca fiind ultima planeta colonizată de Inteligenţele Artificiale, fapt ce o făcea un bastion bine pregătit în cazul unui atac al celor din urmă.
-De ce tremuri? mă întreabă fratele.
-Mereu acelasi peisaj, navele de acum 400 de orbite pleaca pana cand sunt avariate critic, noi ne facem apararea mai bună, ei vin iarasi , pe o alta planeta sa o distruga. E ca si cand ar vrea sa ne tes...
Nu a apucat sa spuna ultimul cuvant, din acel moment alarmele centrului de comanda erau la maxim.
-Ce se intampla, ce a cedat?
-Trei generatoare de fuziune! scutul va ceda in 2 minute, Comandor ce facem?
-Incarcati bateriile de plasma, in 2 minute trebie sa-i avem pe fuga!
-Baterii incarcate, asteptam ordinul de tragere!
Tensiunea era maxima in centrul de comanda, daca scutul ceda planeta era vulnerabila, si posibil daca aveau timp o puteau distruge.