Liniste...

Cerul insorit prevestea o zi mai mult decat placuta, norii erau imaculati, vantul batea usor, cladirie de un 1 km inaltime strapungeau cerul albastru si rece, pavajul era umed si curat-ploaia de azi noapte era vinovata de asta.
Ma grabeam catre laborator, trebuia sa ajung cat mai repede posibil, sa termin ceea ce trebuia de mult terminat, poate si de acum 3 ani...de ce?Nu ma intrebati, nici eu nu stiu.Drumul era anevoios si serpuit, macar asta ma facea om, sa ma utilizez de propriile mele puteri, uram metroul si orice alt aparat care "ne facea" lumea mai usoara, dar noi deveneam tot mai dependeti de el si ne uitam esenta.
-Deci azi vreau sa scap de aici, din porcaria asta.
Asta imi ziceam mereu cand ocoleam un transportor de persoane, chiar nu mai suportam aceasta lume, aceasta tentativa de viata, totul inchis intr-o lume sintetica, unde pana si mancarea este sintetica si insipida, ne-am otravit planeta acum 3500 de ani, si acum a devenit prea curata, o inchisoare a omului, fiinta care este blestemata cu intelect, cu alegerea de a crea si de a distruge, asta suntem fiinte inteligente, dar destul de proaste ca sa ne inchidem in 4 pereti, atat corpurile, dar si mai grav mintile.
Chiar nu mai suportam aceste cladiri, aceasta planeta, aceasta megalomanie naturala ce se afla intiparita in mintea noastra- ne-am transformat propria planeta intr-un mare oras, sufocant, fara urma de flora sau fauna, care incet dar sigur ne distruge ceea ce ne face oameni.
In sfarsit ajung unde mi-am dorit, nu este nimeni, laboratorul este gol, dupa ce am utilizat liftul gravitational ma simt putin ametit, dar reusesc sa repar ceea ce trebuia de mult facut, ecuatiile intradimensionale, dar sa nu mai zic despre teoria stringurilor, aparuta acum acum 3 milenii si jumatate, totul are nevoie de o precizie atomica, orice si as putea ajunge mort si totul a fost in zadar.
Intr-un final il termin si fara sa mai stau pe ganduri, il pornesc;poarta interdimensionala avea o culoare atat de calma si atat de frumoasa incat puteai spune ca acolo viata a inceput, totul era asa de placut, dar a trebuit sa pasesc, ezit putin, ma gandesc ce vor face cand vor descoperi acest aparat, nu mai conta, vroiam sa scap, sa evadez, dar ce ma asteapta? Nu mai conta.Pasesc.
Si o lume cum doar visam, coline verzi pline de iarba deasa si grasa, plina de roua in spate am o padure cu arbori pe care nu i-am vazit nici macar in Marea Gradina Planetara, totul este mirific, prea frumos, totul este intr-o liniste perfecta. Ma asez cu privirea spre cer, cerul este la fel cum era si inapoi , tot pe pamant dar acum sunt intr-o alta dimensiune, tot pe Pamant? ma intreb, nu termin bine gandul si deasupra mea vad pe cineva in haine albe, ca de medic.
-Cine esti?il intreb cu un aer suspicios.
-Eu?ar trebui sa spui tu cine esti, ca nimeni nu intra aici fara voia mea!
-Dar cine esti?
-Eu? Sfantul Petru!

Origine

Capitolul I - Steaua Întunecată
(partea I)

Nava se apropria de planetă, motoarele erau încinse de drumul pe care a trebuit să-l parcurgă de la punctul de ieşire din sub-spaţiu până la planeta noastră. Era timpul, ei au venit, noi trebuie să ne apărăm, de 400 de orbite asta facem - ei vin, ne atacă noi putem să distrugem decât 2-3 flote de luptătoare stelare, ei pleacă, unde?nici noi nu ne-am putut da seama, localizarea unei nave in sub-spaţiu este dacă nu foarte dificil, imposibil. S-a oprit, a intrat în orbită geostaţionară, scanerele au înnebunit - semn ca îşi incalzeau armele.
-Activaţi scutul planetar!strigă fratele meu, Înalt Comandor al planetei pe care ne aflam acum, Draktis III , a treia planeta din sistemul Draktis singura care poate susţine viaţa şi are reputaţia ca fiind ultima planeta colonizată de Inteligenţele Artificiale, fapt ce o făcea un bastion bine pregătit în cazul unui atac al celor din urmă.
-De ce tremuri? mă întreabă fratele.
-Mereu acelasi peisaj, navele de acum 400 de orbite pleaca pana cand sunt avariate critic, noi ne facem apararea mai bună, ei vin iarasi , pe o alta planeta sa o distruga. E ca si cand ar vrea sa ne tes...
Nu a apucat sa spuna ultimul cuvant, din acel moment alarmele centrului de comanda erau la maxim.
-Ce se intampla, ce a cedat?
-Trei generatoare de fuziune! scutul va ceda in 2 minute, Comandor ce facem?
-Incarcati bateriile de plasma, in 2 minute trebie sa-i avem pe fuga!
-Baterii incarcate, asteptam ordinul de tragere!
Tensiunea era maxima in centrul de comanda, daca scutul ceda planeta era vulnerabila, si posibil daca aveau timp o puteau distruge.

Origine

Prolog

Calmul spaţiului, a văzut ceea ce nici unul din noi nu poate înţelege, nu poate cuprinde, infinit in timp si spaţiu, atotştiutor, este acolo si va fi mereu...

Acum mult timp în galaxia noastră, un război a avut loc, atât de antic încat a fost uitat in cenuşa planetelor care au fost distruse, un razboi in care nimeni nu a câştigat, un război care a inceput din dorinţă de expansiune a unei rase care a învatat sa alunece prin sub-spaţiu pentru a merge mai repede decât lumina, odată cu aceasta descoperire si nevoia de expansiune a Imperiului a crescut exponential ajungând ca sistemul din care proveneau deja a devenit prea mic, apoi sectoare intregi , pana cand un om de ştiinţa a găsit soluţia cea mai simpla - nave automate care sa poată coloniza planete înaintea venirii lor si ei doar veneau să populeze planeta, simplu si eficient.
Pentru un timp a fost bine, navele conduse de inteligente au ajuns mai mult decat au ajuns ei, si in final au ajuns sa cunoasca mai bine secretele sub-spaţiului, au colonizat un sistem al lor si apoi flota de nave care trebuia sa colonizeze pentru ei s-a arătat in fata planetei centrale, au coborât cu navele imense de o lungime de 10.000 de metroni deasupra orasului cel mai mare şi au activat motorul sub-spatial, ceea ce a urmat a fost o decimare, unda de soc a intrarii a 45 de nave de lungimi de ordinul a zecilor de mii de metroni este extraoradinara, au distrus orice uram de viata pe o raza de 200 de kilometroni, au plecat si in urma lor un Împărat mort a atras atenţia unei întregi rase.
Asta a fost acum 400 de orbite...acum totul este mai rău.

Am revenit!

Cu forte noi, mai acid ca niciodata, glumesc, nu voi fi deloc asa, dar tin sa anunt ca de acum incolo, o sa public o nuvela pe care este in stadiu de proiect, nu am scris decat o jumatate de caiet studentesc, sper sa-mi gasesc mai mult timp sa scriu.
Ea se va axa pe un razboi care a fost acum mult timp, in galaxia noastra unde o rasa, care ne asemanau, au creat Inteligenta Artificiala, necesara pentru calcularea rutelor de colonizare a planetelor.Totul a fost bine pana cand inteligenta a inceput sa gandeasca pentru sine, si a plecat in spatiu...si nu s-a mai auzit de ea.

Sper ca v-am starnit interesul!Nuvela va incepe de vinerea asta si se va continua in fiecare vineri cu un nou episod.


La revedere!